2016 va ramane un an de referinta in istoria gimnasticii artistice romanesti. In mai putin de un an, tot ceea ce s-a cladit in decenii de performanta, cu eforturi si munca asidua, s-a prabusit precum un turn de carti de joc, fara a ne lasa nici macar o speranta ca poate vom mai putea recupera ceva. Bineinteles, totul nu a avut loc peste noapte, sursa  problemelor avand la baza un cumul de factori, care au erodat acest sistem romanesc, de-a lungul ultimilor ani. Deoarece timpul nu iarta, pana si acest sistem, care a fost o mandrie romaneasca si dat ca exemplu in multe analize si studii de caz, s-a uzat moral, iar cei de la conducerea lui au fost simpli spectatori la prabusire, fara a misca un deget.

Ca sa facem putin haz de necaz, va propun un exercitiu de imaginatie. Cum ar fi ca astazi, intr-o era a sistemelor Android, iOS sau Windows 10, noi sa lucram tot in MS-DOS sau intr-o varianta Windows 3.1 sau Windows95? Cred ca raspunsul e evident! 🙂 De ce v-am propus acest exercitiu? Pentru simplul fapt ca in vremurile cand MS-DOS si Windows95 erau considerate adevarate inovatii, gimnastica romaneasca domina lumea sportului, cucerind cinci titluri mondiale consecutive cu echipa si se pregatea sa dea lovitura olimpica a anilor 2000 si 2004. Inovatiile in tehnologie nu s-au oprit acolo, insa gimnastica romaneasca DA.

Nu trebuie sa ne mai mire aparitia pe podiumurile mondiale a unor sportive care reprezinta tari de care nu am mai citit in cartile de gimnastica. Gimnastica, la fel ca orice domeniu, evolueaza, progreseaza si cucereste noi teritorii. Cu alte cuvinte, cunoaste globalizarea. Tinde sa nu mai fie doar o afacere intre 2-3-4 tari, ci transforma jocul in ceva mult mai complex si diversificat. Daca vrem sa revenim in top, trebuie sa jucam conform scenariului anului 2017, sa acceptam ca avem nevoie de un update de sistem, asta apropos de exercitiul propus mai sus.

Revenind la anul 2016 si gimnastica romaneasca, probabil cel mai relevant moment al anului a fost ziua de 17 aprilie, atunci cand echipa feminina a Romaniei a ratat calificarea la Jocurile Olimpice de la Rio. Apoi, data de 09 august a marcat oficial ruperea sirului prezentelor consecutive pe podiumul olimpic la echipe, dupa 40 de ani.  10 echipe, 10 medalii pe echipe, 10 editii ale Jocurilor Olimpice! Performante si amintiri valoroase!

In tot acest roller-coaster, avem totusi si o performanta deosebita, un rezultat pentru care imnul Romaniei a rasunat din nou intr-o arena. Micuta junioara, Denisa Golgota, ne-a incantat cu al ei sol in Post Finance Arena din Berna, cucerind medalia de aur si titlul de campioana europeana de junioare. Totodata, ne-a bucurat si performanta lui Andrei Muntean din finala olimpica de la paralele (locul 6), in special bucuria lui molipsitoare. Dupa tot ceea ce am experimentat in acest an, reactia sincera a lui Andrei a fost o sursa de speranta, o punte pentru viitoarele lui performante. Am apreciat maturitatea lui Marian Dragulescu si modul in care si-a acceptat rezultatul, dar si ambitia si spiritul de lupta al Catalinei Ponor. Gandul ne zboara, bineinteles, si la Larisa Iordache si la toate celelalte gimnaste care au dus greul in aceasta lupta pentru calificarea olimpica: Laura Jurca, Anamaria Ocolisan, Diana Bulimar, Maria Holbura, Dora Vulcan, Silvia Zarzu, Anda Butuc, Andreea Iridon, Andreea Munteanu, Stefania Stanila sau Paula Tudorache.

Cu toate ca nici gimnastica artistica masculina nu a stralucit in anul 2016, in cazul baietilor nu putem sa nu remarcam un progres din toate punctele de vedere. Evolutiile lor au crescut in valoare si constanta, unitatea grupului si spiritul de echipa au fost prezente in toate competitiile la care au luat parte, iar modul in care au abordat testul pre-olimpic de la Rio a fost cu adevarat o sursa de inspiratie, aspect pentru care ii felicitam si le dorim mult succes pe viitor.

Un alt capitol la care gimnastica romaneasca a esuat, a fost modul in care a gestionat relatiile inter-umane din cadrul lotului feminin. In loc sa lupte toti la aceeasi masa, pentru un scop comun, acela al calificarii olimpice, au picat in capcana orgoliilor si a disputelor personale. De aici a fost doar un pas pana la o fragmentare a lotului si impartirea pe grupulete. Catalina Ponor se antreneaza acum cu Matei Stanei, Larisa Iordache, Diana Bulimar, Anda Butuc si Paula Tudorache au ramas cu sotii Moldovan, Lucian Sandu s-a retras de la lot, iar Adela Popa s-a intors la Deva, impreuna cu Laura Jurca, Anamaria Ocolisan, Maria Holbura, Dora Vulcan si Denisa Stanciu. Singura constanta este lotul de la Deva, condus de Nicolae Forminte, care a redevenit si coordonatorul olimpic al Romaniei.

In toata aceasta situatie interna, dublata de ecourile date de media, ne-am fi asteptat ca cei care guverneaza gimnastica romaneasca sa intervina, sa ia masuri si sa aplaneze orice sursa de conflict, care ar fi putut degenera in ceva mai de amploare, care nu ar fi facut cinste sportului, intr-un an olimpic. Nu este prima data cand sunt de parere ca Federatiei Romane de Gimnastica ii lipseste un departament de comunicare si PR. Cu toate acestea, ma incapatanez sa sper ca vom avea parte de acea actualizare de sistem, atat din punct de vedere tehnologic, cat si uman si la nivel mental.

Ce ne aduce anul 2017, pe scurt?

In primul rand, un campionat european organizat in Romania. Daca Europenele de la Cluj (19 -23 aprilie 2017) marcheaza 60 de ani de la prima editie a competitiei continentale, organizata tot in Romania, dar la Bucuresti, Mondialele din toamna (02 – 08 octombrie 2017) ne vor aminti de prima nota de 10 la Jocurile Olimpice, de Nadia Comaneci si de un moment care a insemnat startul unui lung sir de performante pentru gimnastica romaneasca. Cine stie, poate vom avea parte de un nou inceput, la Montreal! Sa fie cu noroc!

Tot anul 2017 ne propune o noua generatie de gimnaste, ajunse la varsta senioratului. Componentele echipei de junioare, medaliate cu bronz european, la Europenele de la Berna, in frunte cu cele doua lidere, Ioana Crisan si Olivia Cimpian, vor face pasul catre gimnastica celor mari. Pentru ele, noul an va fi unul de tranzitie, de acomodare si, in special, de acumulare de experienta. Asadar, pumnii stransi pentru Ioana Crisan, Olivia Cimpian, Carmen Ghiciuc, Carmen Glavan, Alisia Botnaru, Beatrice Butunoi sau Andra Anghelescu. Nu vom uita nici generatia Denisei Golgota si a Laurei Iacob sau generatia 2003, cele care in 2017 vor avea parte de experienta Festivalului Olimpic al Tineretului European, de la Gyor – Ungaria (22 – 30 iulie 2017).

Una peste alta, trebuie sa lasam anul 2016 in urma, sa invatam din greselile trecutului, sa continuam lucrurile bune si sa privim cu optimism spre viitor. Cu incredere si cu pumnii stransi….de la noi, cei de pe margine, catre voi, cei din interiorul fenomenului!

La multi ani, 2017!

Hai, Romania!

Mihai