August 2008. Intreaga lume se pregatea de marea sarbatoare a sportului mondial, sub auspiciile pacii si succesului: Jocurile Olimpice. In Romania, fani si oficiali, deopotriva, sperau, in ciuda previziunilor sumbre, la o buna comportare a sportivilor nostri in capitala vechii civilizatii chineze.
Pentru gimnastica romaneasca, Olimpiada avea sa fie marea provocare a ultimilor patru ani, atat in contextul schimbarilor care au avut loc la lotul national, cat si al numarului mic de gimnasti si gimnaste la nivel national.

A fost in 2008…
Cu cateva luni inaintea Jocurilor, o fosta medaliata olimpica isi dorea sa prinda si editia chineza a marii sarbatori sportive, la care spera ca sportul care a consacrat-o, gimnastica, sa inregistreze un nou succes: “As vrea sa mai vad ai Olimpiada asta. Fetele sunt atit de mici si au si ele necazurile lor. O sa le tin pumnii!” (articol in Gazeta Sporturilor). Si, la cei 73 de ani ai sai, in ciuda tumorii la pancreas si a starii de agonie in care se afla, Elena Leusteanu-Popescu-Teodorescu (in urma casatoriei) a avut sansa de a mai trai o data bucuria spiritului olimpic, sarbatorind, probabil, in sinea sa, pe 13 august, succesul bronzului obtinut in proba pe echipe de catre o noua generatie de gimnaste romance.

Inceputul…

Elena Lehniuc s-a nascut la Cernauti, in 1935, pentru ca la 8 ani sa fuga, impreuna cu familia, la Brasov. Din cauza riscului de a fi deportati in Siberia, tatal viitoarei gimnaste a preschimbat numele de familie in Leusteanu. Un nume care, peste cativa ani, avea sa rasune in intreaga lume, inscriindu-se pe prima pagina a istoriei gimnasticii romanesti (articol in Cronica Romana).
Ghinionul avea sa o urmareasca si la 17 ani, cand, in timpul unui cantonament la Brasov, a izbucnit un incendiu. Solutia a fost sa sara pe geam de la etajul doi, fapt care i-a cauzat o fractura la coloana vertebrala. Din fericire, cele noua luni in care a stat in gips nu i-au afectat cariera sportiva intr-un mod semnificativ, doi ani mai tarziu, Elena Leusteanu participand la prima sa competitie internationala, Campionatul Mondial de la Roma, din 1954. Echipa Romaniei s-a clasat pe locul 4, iar Elena a ocupat locul 5 la individual compus si s-a calificat in finala de la sarituri.

Succesul…

La Jocurile Olimpice de la Melbourne, din 1956, Elena Leusteanu-Popescu a condus echipa, compusa din Georgeta Hurmuzachi, Sonia Iovan, Elena Margarit, Elena Sacalici si Emilia Vatasoiu, catre prima medalie olimpica a gimnasticii romanesti, un bronz extrem de valoros in acea vreme. Cu un total de 438,20 puncte, Romania a fost devansata de URSS (444,80 puncte) si de Ungaria (443,50 puncte).
Gimnasta noastra a fost foarte aproape de podium la individual compus, clasandu-se, in final, pe locul 4, in urma Larissei Latynina (URSS), a lui Agnes Keleti (Ungaria) si a Sofiei Muratova (URSS). Dupa doua locuri sase obtinute in finala de la sarituri si in cea de la barna, Elena Leusteanu avea sa faca istorie pentru Romania, cucerind prima medalie olimpica individuala, bronz, pentru o tara care, incepand cu Nadia Comaneci, avea sa aiba un cuvant greu de spus in gimnastica mondiala. Rezultate complete pot fi gasite aici.
Succesul a fost confirmat in competitiile urmatoare: avand ocazia de a participa la singura mare competitie de gimnastica artistica organizata in Romania (Campionatul European de la Bucuresti din 1957), gimnasta noastra a cucerit trei medalii de argint, la individual compus, sol si paralele.
Mondialele de la Moscova din 1958 aduceau Romaniei o noua medalie de bronz, cu o echipa compusa din: Elena Leusteanu-Popescu, Elena Dobrovolschi-Niculescu, Anastasia Ionescu, Sonia Iovan, Emilia Lita si Ileana Petrosanu.
Salba de medalii individuale ale Elenei s-a imbogatit la Europenele din 1959 din Cracovia, la cele existente adaugandu-se alte doua de argint, la individual-compus si paralele.
La Jocurile Olimpice de la Roma, in 1960, singura medalie obtinuta a fost un nou bronz pe echipe, pe langa cele 2 locuri de 6 si unul de 5 obtinute de Sonia Iovan in finalele de la sol, paralele si, respectiv, sarituri. In capitala nipona Elena a reusit sa ocupe doar un loc 11 la individual-compus (rezultatele complete pot fi gasite aici). Un an mai tarziu, Campionatul European de la Leipzig i-a adus un loc 5 la sol, un loc 4 la paralele si un loc 6 la individual-compus. In cadrul ultimei mari competitii la care a participat, Jocurile Olimpice de la Tokyo, tanara de 29 de ani, purtand acum un nou nume – Elena Popescu, s-a clasat pe locul 20 la individual compus si pe locul 6 cu echipa, alaturi de colegele sale Sonia Iovan, Elena Ceampelea, Atanasia Ionescu, Emilia Lita si Cristina Dobosan (rezultatele: 1, 2).

Bilantul carierei: 3 medalii olimpice de bronz, o medalie mondiala de bronz si 5 medalii europene de argint.

Podium sol Melbourne 1956 (ultimele secunde)

Elena Leusteanu – Melbourne 1956
Vezi mai multe video din Sport »

Ani mai tarziu, Elena Leusteanu a devenit lector la catedra de educatie fizica si sport a Institutului de Constructii din Bucuresti.
Ultima sa aparitie publica a fost in anul 2006, la Gala organizata cu prilejul aniversarii a 100 de ani de activitate a Federatiei Romane de Gimnastica, alaturi de o mare parte a campionilor nostri in acest sport.

Gala gimnasticii romanesti – 2006 (minutul 02:10)

Pe 16 august 2008, insa, prima medaliata olimpica a gimnasticii romanesti avea sa treaca in nefiinta. O stea a cazut….pentru ca a doua zi, o noua stea sa rasara in gimnastica romaneasca. Sandra Izbasa cucerea aurul olimpic in finala de la sol, cu un exercitiu care a sarbatorit, parca, gloria trecuta a Elenei Leusteanu. Dumnezeu s-o odihneasca in pace pe Elena!

Echipa fangymnastics