Dupa incheierea Europenelor am decis (Cristina, Ioana si Mihai) sa scriem impresiile noastre de dupa acest concurs, primul de anvergura dupa Olimpiada de la Beijing si de fapt primele Europene urmarite « in direct » pe blogul nostru. Am facut un mic joc : fiecare si-a scris pe o foaie gandurile, pentru ca, la sfarsit, sa compilam totul intr-un text frumos. Dupa ce am vazut ce a scris fiecare, insa, ne-am hotarat sa nu mai combinam nimic, ci, pentru prima oara, sa lasam contributia fiecaruia, separat. De aceea avem aici un articol destul de lung, dar in care fiecare dintre noi a vrut sa-si exprime, cu cuvintele si-n stilul propriu,impresiile (pozitive si negative) lasate de nivelul evolutiilor elitei gimnasticii europene din 2009.

Cristina (crisloregym):

“Acum cateva zile s-au incheiat, la Milano, Europenele de gimnastica artistica, probele desfasurandu-se atat la feminin, cat si la masculin. Un concurs care a venit un pic prea devreme, dupa cum afirma specialistii, in primul an al unui nou ciclu olimpic, an marcat de retragerea multor “veterani”, dar si de patrunderea in lumea seniorilor a celor care in 2008 au ratat pe putin Jocurile Olimpice din cauza criteriului varstei.

O editie pe alocuri surprinzatoare, Europenele din acest an ne-au adus noua, spectatorilor si telespectatorilor, doua zile in care cei mai in forma gimnasti ai momentului s-au intrecut, atrasi de medaliile probelor la individual-compus, respectiv din finalele pe aparate.

Cred ca sportivi, antrenori si fani am invatat cate ceva, deopotriva. Sper ca sportivii si antrenorii sa fi invatat cel mai mult din aceasta competitie in vederea obtinerii de rezultate frumoase in urmatorii patru ani.

Eu le-as numi “Europenele ambitiei”, iar aceasta tocmai pentru ca in cele doua zile am avut senzatia ca cei mai multi dintre gimnastii care au participat au facut-o pentru ca pur si simplu au vrut, si-au dorit si au luptat cu ei insisi sa fie acolo. Exemplele vin si din tabara fetelor, si din cea a baietilor, insa parca cele din tabara fetelor sunt mai predominante….O Vanessa Ferrari care parca a luptat cu accidentarea grava pe care a avut-o si care inca o mai impiedica sa evolueze la o capacitate rezonabila mai mult pentru aceste Europene decat luptase pentru Jocurile Olimpice. O Beth Tweddle care, dupa nenumarate operatii la umar si glezne, ne da o noua lectie de gimnastica si cucereste, cu multe felicitari din partea noastra, aur atat la paralele, cat si la sol. O Ksenia Semenova care a luptat cu o accidentare post-olimpiada pentru a ridica stacheta unui concurs modest si de nivel mediu. O Ariella Kaeslin care scrie istorie pentru Elvetia, cucerind atat bronz la individual compus, cat si aur la sarituri…..insa, mai ales, o delegatie feminina a Romaniei ce a avut in componenta doua sportive ce au mers, s-au calificat, au concurat si au cucerit medalii la Europene cu dureri date de probleme inca neelucidate de medici din diverse tari.

Ma refer aici la o Anamaria Tamirjan, in evolutie clara fata de anul trecut, dar care, din cauza unor greseli, a reusit sa obtina doar un argint, desi putea aspira la mult mai mult, mai ales in urma rezultatelor bune obtinute in calificari. Si o Gabriela Dragoi care pare a fi o noua Ponor a barnei; indiferent de accidentare, de dureri, de presiunea competitiei, de capacitatea redusa de a se antrena, a urcat pe treapta a treia a podiumului la aparatul sau favorit.

Si la baieti, un Marius Berbecar ce a concurat pe sase aparate cu o accidentare la glezna sau un “veteran” Jordan Jovtchev, sportiv si presedinte de Federatie in tara sa, ne-au dat de gandit si ne-au facut sa intelegem pana unde poate ajunge un sportiv atunci cand isi doreste cu adevarat…

La polul opus, competita a fost o lectie, sper eu valoroasa, pentru unii gimnasti care au tratat-o cu superficialitate si vedetism….depinde de ei ce si cat vor fi invatat din aceasta pilda sportiva.

Pe de alta parte, unele tari se pare ca au invatat din esecurile anilor anteriori si eforturile lor s-au remarcat in cadrul acestei competitii. As incepe cu Rusia, la feminin, care are un suflu nou, obtinand aur si argint la individual compus, argint la paralele si argint la sarituri. Gimnastele din aceasta tara au parut a fi intr-o forma sportiva buna, chiar in urma unor accidentari post-olimpice.

Inca o surpriza placuta a fost Ucraina, care a parut a fi intr-o revenire de forma, dupa necalificarea la Jocurile Olimpice, cucerind aur la barna si bronz la sarituri.

Per total, insa, a fost o competitie care a meritat atentia Europei, atat pentru fani, cat mai ales pentru sportivi si antrenori.

Crisloregym “

Ioana (ioanavol) :

“La cateva zile dupa incheierea Europenelor si dupa ce s-a scris si discutat foarte mult pe tema aceasta, vin si eu cu cateva impresii, “la rece”.

Bune :

1. Rusia : a reusit sa castige nu mai putin de 5 medalii, in conditiile in care numai Semenova si Afanasyeva mai participa din echipa olimpica.

2. Beth Tweedle si echipa Marii Britanii :  uimitoare revenire dupa accidentari si adaptare la noul cod (Beth), exercitii la paralele de o dificultate extraordinara, candidate serioase la podiumul de la individual compus (Rebecca Downie)

3. Ariella Kaeslin : s-a antrenat continuu, si-a perfectionat sariturile, a continuat sa participe la concursuri si, in fine, a venit momentul mult asteptat : medalie de aur la sarituri, prima din istorie pentru Elvetia !! Sa nu mai vorbim de medalia de bronz obtinuta de Ariella la individual compus…e gimnasta care a aratat ca perseverenta de ani de zile te poate aduce pe podium indiferent de varsta, tara din care provii si arbitraj.

3. Vanessa Ferrari : revenita in competitii cu 10 kg in plus a reusit sa se adune in fata publicului de acasa si sa evolueze aproape fara greseala, cucerind medalia de argint la sol.

4. Ucraina : dupa o necalificare in finala (istorica !) la Jocurile Olimpice, se pare ca echipa Ucrainei are un suflu nou, cu gimnaste foarte valoroase tocmai intrate in seniorat, una dintre ele reusind chiar sa « sufle » aurul la barna gimnastelor romane (dupa cati ani oare…?)

5. Cativa gimnasti romani : Gabriela Dragoi, Anamaria Tamirjan, Cosmin Popescu, Marius Berbecar, Diana Chelaru au aratat ca mai exista sportivi care-si doresc foarte mult sa ajunga sus si fac tot ceea ce le sta in putinta, in ciuda durerilor, accidentarilor si « complexului debutantului ». Palaria jos pentru tot cei care au concurat accidentati sau au revenit dupa accidentari ca sa dea totul la Milano. Desi nu toti au reusit sa obtina rezultatele dorite, au toata admiratia mea pentru ca au incercat.

Mai putin bune :

1. Finala la sarituri la fete : trebuie facut ceva ! Nivelul e cu mult sub cel de acum 5 ani, calificarea in finala putandu-se realiza chiar si cu o saritura cu o singura rotatie ( !). Chiar in conditiile acestea, Romania nu a reusit (din nou !) calificarea in finala de la sarituri, motivul fiind foarte simplu : avem doar o gimnasta care executa 2 sarituri diferite. Aceasta este Diana Chelaru, proaspat devenita senioara, care insa mai are nevoie sa invete o a doua saritura de o dificultate mai mare pentru a avea reale sanse la medalii. La Milano ea s-a situat pe locul 9 in calificari.

2. Arbitrajul : de obicei nu ma plang…pentru ca fiecare gimnast ar trebui sa lase cat mai putin loc de interpretari prin evolutia sa. Totusi, combinatia de cod nou si arbitraj mi se pare periculoasa…si ma gandesc la evolutiile lui Robert Stanescu (inele), Cosmin Popescu (paralele) si Sandra Izbasa (sol). Ce poate intelege un spectator cand vede ca o executie aproape perfecta ca a Sandrei primeste nota 13.900 ? Ca 10 grade neintoarcere a unui surub aduce dupa sine o depunctare de 1.5p ?? Sau cand vede executia extraordinara a lui Cosmin la paralele si apoi o nota la executie sub 9 ?? Mai mult nu comentez, dar presimt ca cercul iubitorilor de gimnastica va deveni din ce in ce mai restrans…

3. Flavius si Dani : ce sa facem cu emotiile astea (si, implicit, cu ratarile) ?? Acestia sunt 2 dintre cei mai valorosi gimnasti ai continentului in momentul de fata si, totusi, in concurs, nu reusesc sa se adune…E adevarat ca Flavius a obtinut argint la sarituri si-l felicitam pentru asta, totusi ar fi putut atat de mult…Flavius era de medalie la individual compus, la cal, la sol si la sarituri. Dar a pierdut, din nou, pe barba lui…Totusi trebuie sa remarc si un real progres al lui Dani fata de anul trecut, cand a fost accidentat. Acum, la Europene, a aratat mult mai bine. Sa speram ca la Londra amandoi vor arata ce pot (si nu numai in calificari) ! (poate ideea aducerii unui psiholog la lot, vehiculata de ceva timp incoace, ar trebui fructificata, pana nu e prea tarziu…)

Iata si cateva dintre exercitiile pe care eu le consider cele mai reprezentative din cadrul acestei editii a Europenelor:

Beth Tweedle – paralele finala
Beth Tweedle – sol finala
Cosmin Popescu – paralele finala
Vanessa Ferrari – sol finala
Flavius Koczi – sarituri finala
Anamaria Tamirjan – sol calificari
Diana Chelaru – sol finala individual compus
Sandra Izbasa – sol finala
Ariella Kaeslin – sarituri finala
Anamaria Tamirjan – barna finala
Gabriela Dragoi – barna finala

Per ansamblu Europenele de anul acesta chiar mi-au parut mai degraba o testare a noului cod. Multi gimnasti noi, cu potential, echipe mari in reconstructie, “veterani ” luptatori si “veterani ” in lupta cu motivatia pentru a continua. Romania nu a aratat la fel de bine ca anul trecut (la fete), dar ceva mai bine la baieti. Sper ca fiecare dintre cei implicati sa invete ceva din rezultatele de aici si sa se schimbe ceva…

Ioanavol”

Mihai (mikeyy) :

“Le-am asteptat cu sufletul la gura timp de cateva luni si dupa ce au inceput parca nici nu am simtit cand au avut loc. Bineinteles ca ma refer la Campionatul European de gimnastica artistica de la Milano. Dupa toate cele intamplate in ultima perioada, nu stiam exact la ce sa ma astept. Au existat (si din pacate inca sunt) foarte multe probleme de sanatate la cele 2 loturi de gimnastica, in special la cel feminin. Lupta cu durerile a fost mai apriga decat lupta propriu-zisa din concurs. Cu totii stim ca, atata timp cat exista sanatate, restul se rezolva. Eu unul sunt convins ca daca gimnastele noastre erau sanatoase alta era situatia acum la final. In lotul baietilor nu cred ca sanatatea a fost un impediment, ci mai mult partea emotionala, prea multe ratari din cauza emotiilor ; si este pacat pentru gimnastii nostri, intrucat acestia au foarte mult talent si potential, iar din cauza psihicului rateaza si pierd totul pe mana lor. Nu pot sa nu remarc faptul ca Flavius Koczi a avut cele mai mari note de plecare din concursul masculin si, din cauza unor ratari stupide (majoritatea cauzate de emotii), a pierdut o medalie la individual compus si un loc in finala de la sol. Se poate intampla oricui, important este ca a reusit sa-si ridice notele de dificultate, acum tot ceea ce ii ramane de facut este sa repete exercitiile pana cand nu va mai avea probleme.

Inainte cu cateva zile de inceputul concursului am fost dezamagit de declaratiile care se faceau in presa referitor la concurs si la faptul ca este programat prea repede. Din pacate nu sunt de acord cu aceasta scuza, pentru ca cei implicati in lumea gimnasticii stiau inca de acum 2 ani ca aceasta editie a europenelor va fi la inceputul lunii aprilie; in plus, data este aceeasi pentru toate tarile, nu numai pentru Romania. Ceea ce e mai grav, insa, e faptul ca nimeni nu a rezolvat problemele de sanatate ale gimnastelor. In cazul Anei Tamirjan, se implineste 1 an de zile de cand se lupta cu acea durere misterioasa la sold. De aceea am tot respectul pentru Ana pentru ca nu se plange si pentru ca la plecarea spre Milano a dat dovada ca este motivata si ca isi doreste sa aiba rezultate foarte bune. Acelasi lucru este valabil si in cazul Gabrielei Dragoi, care a strans din dinti, desi nu are voie sa-si solicite prea mult piciorul cu probleme.

Cu toate acestea, cele mai placute surprize au venit din partea debutantilor intr-o competitie majora: Diana Chelaru si Cosmin Popescu. Ambii s-au descurcat mult peste asteptari si au reusit sa ne impresioneze atat pe noi, fanii, cat si pe antrenori. Cosmin a dat dovada ca poate deveni in cativa ani un specialist de inalta clasa la paralele, iar Diana s-a descurcat foarte bine la sol si sarituri si sunt convins ca daca se va lucra cu ea serios va reusi sa progreseze si mai mult…in special la sarituri unde este rusinos sa nu mai avem nicio gimnasta in finala la acest aparat, pe care noi l-am dominat ani la rand si care nu a fost afectat de schimbarea de cod, sariturile fiind aceleasi dintotdeauna. Toate sperantele noastre cu privire la sarituri se indreapta spre Diana si mi-as dori mult ca ea sa progreseze…sariturile fiind un aparat la care se poate lua cel mai usor o medalie in acest moment datorita concurentei foarte scazute.

In afara de reprezentantii Romaniei, pot spune ca m-a impresionat Beth Tweddle. Oricum ea era favorita mea de la paralele de ani de zile (dupa Stela Nistor, bineinteles), dar la aceasta editie a Europenelor a demonstrat ca poate avea un cuvant important de spus si la sol. Stiind-o cu probleme de sanatate la umar si glezne, nu ma asteptam sa reuseasca o asemenea performanta frumoasa: 2 medalii de aur. La sol, partea acrobatica a fost cu adevarat spectaculoasa, iar la paralele poate fi numita cea mai buna gimnasta in ceea ce priveste desprinderile si tranzitiile dintre cele doua bare. Beth Tweddle a reusit sa ne ofere un spetacol pe cinste si merita toate aplauzele noastre si tot respectul. Poate fi un model pentru toate gimnastele din intreaga lume.

Cu zece kilograme in plus si cu multe probleme de sanatate, Vanessa Ferrari a fost de nerecunoscut, insa figura ei incrancenata si ambitia iesita din comun au fost in continuare caracteristicile ei inconfundabile. A reusit un concurs foarte bun tinand cont de problemele de santate si, mai mult decat atat, a castigat si o medalie la sol, unde a reusit cele mai bune aterizari din concurs, desi avea piciorul bandajat din cauza problemelor pe care le are la tendonul ahilian. Si Vanessa poate fi considerata un model, insa, personal, cred ca a exagerat deoarece s-a supus unui risc enorm datorita kilogramelor in plus. Totusi, un lucru e sigur, daca Vanessa revine la forma care a consacrat-o, va fi de temut, caci nu si-a zis ultimul cuvant in gimnastica.

La aceste europene am simtit lipsa unei persoane din concurs. Mi-a fost dor sa o vad pe Stela Nistor concurand, as fi vrut sa o vad evoluand la paralele si la individual compus. Ca gimnasta, Stela Nistor a fost si va ramane mult timp de acum inainte una dintre preferatele mele.

In final, sper ca cei avizati sa analizeze bine ceea ce s-a intamplat la aceste europene, pentru ca este nevoie de o schimbare de strategie. Nu se poate ca gimnaste din Elvetia, Marea Britanie sau Italia sa ne puna probleme in concurs. Sistemul nostre incepe sa nu mai functioneze…avem nevoie de o schimbare. Gimnastii si antrenorii mai au la dispozitie aproximativ jumatate de an pentru a pune la punct ceea ce nu a mers la Milano, deoarece in luna octombrie vor fi mondialele si atunci nu cred ca vor mai avea scuze…trebuie sa fim pregatiti sa le facem fata gimnastilor de pe continentul asiatic si de pe cel american.

Mikeyy “