Jurnalul lui Beatrice #4 – O zi din viata unei gimnaste

Probabil toata lumea se intreaba: “Oare cum arata o zi din viata unei gimnaste? Oare are ea si timp liber?”.

Va spun sincer: „Da, o gimnasta are si timp liber; desigur… nu la fel de mult ca orice copil sau adolescent, dar are timp sa se si joace sau sa aiba alte activitati, chiar daca antrenamentele nu sunt foarte usoare de obicei.” Mereu aveam puterea sa zambesc, orice    s-ar fi intamplat. Poate ca nu intotdeauna ieseau antrenamentele asa cum trebuia, dar puteam fi sigura ca a doua zi voi incerca sa repar ceea ce am gresit in ziua anterioara.

In fiecare zi faceam cate doua antrenamente, iar inainte de antrenament aveam de fiecare data timp sa mai stam toate fetele la “o barfa”.

Insa nu intotdeauna ne ieseau perfect antrenamentele: erau zile si zile, fel si fel de momente. Uneori chiar nu puteai sa iti dai seama ce se intampla cu tine. Erau zile in care te uitai in oglinda si iti spuneai singura: “Trezeste-te! Ce ai de gand?”

In fiecare zi aveam un program dinainte stabilit, iar daca nu il indeplindeam ori stateam peste program, ori a doua zi o iau de unde am ramas.

Sunt unele amintiri placute si altele mai putin placute. Acum cand ma gandesc la acele momente imi vine sa zambesc, dar atunci aveam lacrimi in ochi cand vedeam ca nimic nu-mi iesea.

Cel mai bine ma simteam cand stiam ca mi-a iesit antrenamentul din ziua respectiva si o sunam pe mama vesela: “Mami, astazi a fost super ok“. Mai putin placut era, insa, atunci cand o sunam trista si ii spuneam: “Azi n-a fost asa cum ma asteptam“. Totusi, parca intotdeauna cuvintele mamei imi dadeau putere sa trec peste, sa ma adun si sa nu ma las asa usor. Asta e viata, nu poate fi  intotdeauna roz.

Dupa antrenamente fiecare isi gasea cate o ocupatie: fetele care aveau diferite probleme de sanatate mergeau la cabinet, celelalte dadeam drumul la televizor si incepea “distractia”… depinde in ce stare era fiecare in ziua respectiva. In ultima perioada, am inceput toate sa ne petrecem timpul liber pe Yahoo Messenger sau pe renumitul Facebook, sa postam diferite prostioare sau poze facute in timpul zilei.

In concluzie, nu este usor sa fii gimnasta, sunt si avantaje, si dezavantaje, ca in orice activitate de altfel. Te gandesti adeseori ca in timp ce alte fete de varsta ta stau cu prietenii in fata blocului sau se distreaza in discoteci, tu muncesti si tragi de tine pentru a-ti indeplini visul cel mult dorit. Uneori iti doresti sa fii un copil sau un adolescent normal si sa stai acasa, cu familia, nu sa-ti petreci fiecare zi in sala de antrenament. Dar apoi te gandesti ca asta iti este calea. TU AI ALES SINGURA, este ceea ce iti doresti si NU TREBUIE SA TE LASI NICIODATA INFRANTA, indiferent de situatie.

Usor, usor incepi sa cresti impreuna cu elementele din gimnastica… incepi sa cresti impreuna cu prietenele tale din sala de antrenament si realizezi ca se formeaza o a doua familie in jurul tau.

Tocmai de aceea nu am de ce sa regret ca am facut gimnastica si probabil ca niciodata nu o voi face. Paradoxal, cand eram zi de zi in sala de antrenament imi doream sa fiu acasa, credeam ca este mai bine, dar acum – dimpotriva: timpul trece si imi este din ce in ce mai dor de gimnastica …

4 Responses to Jurnalul lui Beatrice #4 – O zi din viata unei gimnaste

  1. Myky. says:

    ..hmm pana acum e adevarat tot ce ai spus..dar ai omis cateva ideei..de ce oare antrenamentele nu erau in unele zile usoare?ce factori influentau negativ starea si esecul din aceea zi?hmm..noi stim mai bine.. Si sper sa intelegi ce am vrut sa spun.te pup

  2. Dondy says:

    Felicitari,Betty!! Din toate cele patru articole,reiese dragostea ta pentru gimnastica,nostalgia dupa acele vremuri grele,din viata unui gimnast.Mai ai o sansa,nu o scapa,invata,munceste si va veni o vreme and vei fi din nou in sala,dar nu ca elev,ci ca antrenor.Ai un vis?fiecare avem…important e sa crezi si sa iti doresti cu adevarat .La multe realizari!!!

  3. Antoniu says:

    Super! Felicitari Betty>:d<

  4. Dan says:

    Nu cred ca ”tu ai ales singura” cred ca acest sport trebuie inceput la o varsta la care copiii nu au discernamant si nu pot alege in cunostiinta de cauza. Gimnastica este un sport al tarilor sarace unde pt a reusi esti obligat sa te sacrifici atat de mult incat cei din tarile bogate au decis ca nu merita efortul. Din punctul meu de vedere gimnastele sunt copii care nu-si traiesc copilaria si acest lucru nu poate fi compensat de niciun kilogram de medalii de aur.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.