Programate initial in octombrie (si apoi amanate pentru 16-17 noiembrie), Campionatele Nationale ale Maestrilor ridicau inca de la inceputul anului semne de intrebare in randul fanilor. Oare chiar se vor organiza? La final de an olimpic, cand nu mai e nici o miza, iar gimnastii vin dupa o scurta vacanta si mai apar si retrageri?

Pana la urma, concursul organizat la Onesti a avut la start doar lotul de seniori, iar lor li s-au alaturat sperantele: gimnasti si gimnaste de perspectiva pentru Rio 2016. Singura senioara prezenta a fost Diana Chelaru, care anuntase ca se retrage, cel putin pentru moment, dar ca isi doreste sa concureze in fata publicului din orasul natal.

In aceste conditii, am ajuns in Onesti constienta ca va fi mai mult un concurs “de observatie”, fara evolutii la nivel maxim, si mi-am propus sa ma bucur de gimnastica si atat. Imi era dor de un concurs vazut de la fata locului. N-a fost usor de urmarit, de data aceasta gimnastii nu au avut numere de concurs si eu nu avusesem inca ocazia sa asociez toate numele cu figurile in cazul sperantelor.

Din pacate, spre deosebire de anul trecut, sala a fost mai mult goala si nici organizarea nu s-a ridicat la acelasi nivel. Singura cale de acces in sala a fost intrarea din spate, destinata de obicei participantilor si celor implicati direct. Decizie luata, presupun, pentru a incalzi mai usor sala, insa deloc potrivita pentru public. La intrarile obisnuite nu exista nimic care sa te indrume spre cea din spate si nici nu se vedea daca in sala e intr-adevar activitate. Astfel ca publicul a fost format in mare parte din familiile sau apropiatii gimnastilor – mare pacat avand in vedere ce palmares are acest sport. A fost chiar trist sa aplaud singura in anumite momente, intr-o sala aproape goala, si sa observ priviri curioase cand strigam cate un “Hai!”.

Marea mea curiozitatea era reprezentata de Diana Chelaru. Venea dupa Olimpiada si varful de forma aferent, o pauza de cateva saptamani care a fost de fapt ocupata de examene la scoala, revenirea la lot si apoi decizia de a se retrage, nu inainte de a se antrena la Onesti cateva saptamani pentru participarea la Nationale. Se stie ca in gimnastica o mica pauza se recupereaza foarte, foarte greu si revenirea dureaza cateva saptamani bune. Eram curioasa cum se va prezenta, ma asteptam sa evolueze la unul sau doua aparate. Diana insa a surprins pe toata lumea si a concurat la toate cele 4 aparate. Bineinteles, cu exercitii usurate, fara unele elemente mai dificile (care au facut sa-i lipseasca anumite cerinte, de unde si notele neobisnuit de mici), dar si-a facut treaba la fel ca de fiecare data. La incalzirea de la paralele, i-a iesit cel mai frumos Gienger din cate am vazut-o executand de-a lungul carierei. Facut spre exterior, nu intre bare cum il avea de obicei, desprinderea a aratat complet diferit, cu distanta, inaltime si tinuta aproape perfecta. Per total, a fost realmente remarcabil nivelul la care s-a prezentat in conditiile date si cu atat mai remarcabil ca a ajuns acolo oarecum pe cont propriu.

Desi marcata de micile dureri de dupa fiecare evolutie (semn ca a tras de ea din punct de vedere fizic, dorindu-si sa fie la inaltime intr-un timp foarte scurt), a fost o placere sa-i vezi bucuria de a fi acolo, de a face ce-i place si a fost reconfortant sa vezi o gimnasta romanca atat de volubila, interactionand cu publicul si cu oricine vroia sa-i vorbeasca. La finalul concursului, i s-a organizat Dianei si o festivitate de multumire pentru intreaga activitate.

Diana Chelaru si mesajele de la fani

Din finala pe echipe a fetelor exista filmulete, multumita Amaliei, insa la finalele pe aparate am putut doar sa-mi notez impresii. La sarituri, aproape toate finalistele au executat 2 dintre urmatoarele: Yurchenko intins, FTY si Tsukahara echer. Exceptia a fost Anca Horciu, care a avut o Tsukahara grupat cu 180 de grade intoarcere.

Paralelele au adus destul de multe ratari, 5 la numar. Medaliata cu aur, Stefania Stanila, a avut un exercitiu curat, insa urmatoarele clasate, Andreea Iridon si Paula Tudorache, au avut cate o greseala majora – Andreea a ratat la trecerea in stand pe maini pe bara mica, iar Paula a lovit cu picioarele bara mica exact inainte de coborare, neavand astfel suficienta distanta fata de aparat in aer si dand emotii tuturor. Mi-au atras atentia Andreea Iridon (al carei exercitiu deosebit este deja bine cunoscut in lumea gimnasticii), Asiana Peng (care nu are inca prea multa dificultate, dar are tinuta frumoasa si ritm foarte bun de lucru) si Anda Butuc. M-a surprins absenta Andei de pe podium, cu atat mai mult cu cat 2 dintre medaliate au avut greseli majore. Ce-i drept, Anda nu are o cerinta (desprinderea), dar are tinuta si executie foarte bune. De remarcat si cateva coborari mai rar intalnite la aceasta varsta: Iuliana Milea (dublu intins), Diana Teodoru (un dublu echer care tinde destul de mult spre intins) si Andreea Ciurusniuc (nu a fost in finala pe aparat, dar a surprins cu o Tsukahara grupat in concursul pe echipe).

Barna, ca aparat de traditie al Romaniei, a adus exercitii mult mai valoroase. Fie ca erau noutati sau elemente / legari deja prezentate in concurs, cateva momente care mi-au ramas in minte: danilova laterala – salt cu deschidere (cu ratare, din pacate – Cristina Vrabie), mostepanova – flic – salt cu deschidere (Anda Butuc), ronda – flic – 900 (Stefania Stanila), pirueta illusion (Paula Tudorache). Si, bineinteles, cea care a castigat finala cu o executie de zile mari a unui exercitiu dificil – Andreea Iridon (pirueta 540 cu piciorul la cap, danilova – flic – salt grupat, cloche – salt cu deschidere, pirueta 360 cu piciorul la cap, flic – flic – dublu echer la coborare):

Finala de la sol a fost una frumoasa, cu o singura ratare. Dintre elementele care mi-au atras atentia: 1080 (Ana Maria Ocolisan, Asiana Peng, Silvia Zarzu), incercari reusite sau aproape reusite de pirueta Memmel (Paula Tudorache, Ana Maria Ocolisan, Diana Damian, Andreea Iridon), pirueta dubla cu piciorul la 90 de grade (Asiana Peng, Cristina Vrabie), cloche 360 (Diana Damian, Asiana Peng, Andreea Iridon).
O mentiune speciala merita Ana Maria Ocolisan, care a revenit extrem de bine dupa 1 an de pauza, si-a recuperat elementele si este printre varfurile generatiei ei.

O buna parte din concursul baietilor am vazut-o singura, astfel ca am renuntat din start sa-i urmaresc cu atentie pe juniori. Nu as fi reusit, mai ales ca nu ii cunosteam, si am preferat sa ma axez pe seniori. Au mai fost ratari, exercitii usurate, aparate la care unii nu au concurat, dar per total a fost un concurs peste ceea ce ma asteptam, avand in vedere ca unii dintre ei veneau dupa Olimpiada.

Imi doream in mod special sa ii vad pe cei 4 seniori mai tineri, eram curioasa cum au evoluat in timpul nu prea lung petrecut la lotul mare. Din pacate, Adelin Kotrong a lipsit, fiind accidentat, iar Daniel Radeanu s-a accidentat la picior chiar in antrenamentele de la Onesti si a concurat doar la cal cu manere. Andrei Vasile Muntean si Andrei Groza au facut toate cele 6 aparate, dar aveau si ei de furca cu niste probleme de sanatate – primul in revenire dupa accidentari si pauza, cel de-al doilea cu un fel de brau care ii proteja spatele la incalzire.

A lipsit si Adrian Bucur, despre care am aflat ca s-a retras si este in Germania, unde inca mai concureaza pentru un club local. Gimnast de echipa, cu experienta, Adi a participat la Campionate Europene si la Jocurile Olimpice din 2008. Imi amintesc ca in 2011 concura cu un bandaj mare pe picior, a carui cauza parea sa ii afecteze destul de puternic evolutiile.

In concursul individual si pe echipe (vineri) s-a lucrat in acelasi timp pe toate aparatele si a fost dificil de urmarit, iar din finalele pe aparate (sambata) am prins destul de putin, astfel ca impresiile mele sunt mai degraba generale. Flavius Koczi s-a axat doar pe aparatele forte: sol, cal si sarituri. Sariturile au fost aceleasi de la Olimpiada (Tsukahara cu 3 suruburi intoarcere, nota de plecare 7.0, si stand pe maini cu 540 de grade intoarcere, nota de plecare 6.2), la cal a ezitat la partea care i-a mai pus probleme, ridicarile in stand pe maini pe un maner, iar solul s-a bazat pe combinatiile dificile de suruburi pentru care este bine cunoscut (1260 inapoi – 180 echer inainte, 900 inapoi + 360 inainte, 720 inainte + 180 intins inainte, 1080 inapoi).

Marius Berbecar a concurat si el doar la aparatele cele mai bune, sarituri si paralele. Prima lui saritura, un dublu salt inainte (Roche), foarte spectaculoasa si pe care el o executa cu foarte multa distanta fata de aparat, ii pune in continuare probleme. A ratat-o in ambele zile, din pacate. Pe cea de-a doua, o Tsukahara cu 720 de grade intoarcere, a executat-o doar in prima zi. Si paralelele i-au dat de furca vineri, cu 2 greseli majore, insa a incantat sambata cu o nota de peste 15. Cred ca o repet de fiecare data cand il vad evoluand la acest aparat: are o viteza de lucru incredibila.

Andrei Vasile Muntean a impresionat prin executiile curate si constante. A crescut frumos la paralele si inele, aparatele care l-au consacrat ca junior. Mi-au atras atentia si un apel dublu grupat foarte inalt la sol si saritura, o Tsukahara cu 2 suruburi si jumatate frumos executata.

La Andrei Groza, si el cunoscut pentru inele, paralele si executia curata, am remarcat inca de la incalzire un 1260 la sol. Un exercitiu dificil, cu combinatii de suruburi, care din pacate nu i-a reusit nici vineri, nici sambata, dandu-mi emotii cu niste ratari destul de urate. Nu s-a lasat insa afectat si si-a facut treaba la celelalte aparate. Sper ca acesti 4 baieti tineri sa fie sanatosi si sa primeasca increderea pe care o merita, au mult potential.

Au mai fost cu siguranta evolutii de remarcat, dar pentru ca nu am apucat sa imi notez impresii prefer sa nu ma hazardez O imagine mai completa va puteti face din rezultatele complete (masculin + feminin).

Lasand la o parte concursul, Nationalele mi-au adus si alte amintiri placute. Organizatorii au pregatit cateva momente speciale, scurte demonstratii de gimnastica si dans cu foste sau actuale sportive, de la pitice la adolescente. Deci se poate si in Romania! M-am bucurat sa vad prin sala fosti gimnasti, de exemplu pe Alin Jivan, Madalina Neagu sau Ana Porgras. Prezenta Anei a fost o mare surpriza pentru mine. A reusit sa ajunga la Onesti duminica dupa-amiaza si a stat in tribune alaturi de Madalina si de Diana Chelaru, care incheiase concursul. Vesela, sociabila si modesta, fericita cu noua ei viata, m-am bucurat sa vad ca Ana a depasit acea perioada ce a urmat dupa retragere, cand parea suparata pe orice era legat de gimnastica, si ca prietenia cu fostele colege s-a mentinut. Am intrebat-o daca ii putem face o poza, iar ea s-a fastacit si ne-a rugat sa asteptam sa se intoarca Diana, ca sa nu fie singura.

(Madalina Neagu, Ana Porgras si Diana Chelaru)

Am plecat din Onesti pe fuga, fiind si pentru mine, ca fan, un concurs atipic. Astept cu nerabdare concursurile din 2013 si sper sa ii regasesc pe gimnasti si antrenori cu sanatate, putere de munca si putintel noroc!

Catalina

Facebook|Twitter