Zilele trecute i-am rugat pe prietenii nostri de pe pagina Fangymnastics de pe Facebook sa ne imparateasca cea mai frumoasa sau cea mai draga amintire pe care o au legata de gimnastica artistica romaneasca.

Ne-am bucurat atunci cand am vazut ca au inceput sa vina raspunsuri si, astfel, ne-am gandit sa realizam si un articol pe aceasta tema. Mai mult decat atat, vom incerca sa ilustram fiecare amintire printr-o poza sau un filmulet sugestiv.

Prima care a raspuns provocarii noastre a fost Alexandra. Pentru ea, cea mai frumoasa amintire este cea a podiumului 100% romanesc din finala olimpica de la individual compus din 2000. Iata ce ne-a zis Alexandra: “Toate amintirile lotului romanesc sunt foarte frumoase. Imi place la nebunie sa le privesc si ele nu ne dezamagesc niciodata. Dar cred ca pot sa amintesc aici podiumul olimpic de la Sydney, in intregime romanesc – o performanta extraordinara si greu de egalat“.

Tot pentru aceeasi amintire au optat si Shelley, Miki, sau Romanian Gymnastics Fans. Cei care se ocupa de pagina dedicata fanilor gimnasticii romanesti au spus: “Finala de la individual compus de la Sydney – nu am fost la scoala atunci ca sa le vad pe fete si am plans cand au castigat. Cine poate sa o uite pe Andreea dupa ce a vazut Olimpiada din 2000?”

Mitzilina a optat pentru editia din acest an a Campionatelor Europene de gimnastica, ce au avut loc la Berlin. Probabil motivul alegerii a fost si acela ca Mitz a urmarit competitia de la fata locului, iar o astfel de experienta frumoasa nu se uita usor.

Miki ne-a mai adus in atentie si un alt moment, care ii trezeste amintiri frumoase. Este vorba de prezenta Nadiei Comaneci la Campionatele Europene de la Skien, din 1975. Acel concurs a fost prima mea “intalnire” cu gimnastica, dupa cum ne-a impartasit Miki.

“Momentul meu favorit a fost finala de la sol din 1999. Andreea – ce aparitie” Luiza face referire, bineinteles, la acel exercitiu la sol cu care Andreea Raducan a uimit pe toata lumea. “A Romanian who can dance” (o romanca ce stie sa danseze) spunea Bart Connor in timp ce comenta pentru un canal american de televiziune.

Un alt concurs pe care si-l aminteste cu placere foarte multa lume este intrecerea olimpica din 2004, de la Atena. Pentru Bianca, aceasta competitie este un moment special deoarece este si prima pe care a urmarit-o: “Sunt foarte multe momente frumoase, dar pentru ca trebuie sa amintesc doar unul special pentru mine am ales Atena 2004 – prima olimpiada pe care am vazut-o la TV (eram destul de micuta pe atunci)“

Olimpiada din 2004 este o amintire de neuitat si pentru Anastasia: “La Atena 2004, cand 4 fete au luat pe langa aurul la concursul pe echipe si cate o medalie individuala“. Binteinteles, este vorba de Monica Rosu (sarituri), Catalina Ponor (barna si sol), Daniela Sofronie (sol) si Alexandra Eremia (barna).

Pentru Maria, Olimpiada de la Atena a avut o semnificatie speciala, mai ales ca a putut sa-si urmareasca fosta colega de antrenament: “Aurul pe echipe de la Atena, pentru Oana Ban, care mi-a fost colega de echipa in scurtul timp cat am facut si eu gimnastica si am vazut de unde a pornit pitica.“

Pentru toate momentele frumoase de la Jocurile Olimpice de la Atena, am ales filmuletul cu cele 3 exercitii de la sol din finala feminina pe echipe. Exercitiile fara greseala, entuziasmul spectatorilor si bucuria fetelor si a antrenorilor sunt de neegalat.

Prietena noastra, Cris, are foarte multe amintiri frumoase cu gimnastica si cred ca se poate considera un fan norocos al acestui sport. Iata ceea ce ne-a impartasit: “Nu stiu cu ce sa incep pentru ca am multe. Primul ar fi momentul in care am primit de la o prietena cartea “Nadia”. Eram fascinata de imagini si incercam sa o imit pe Nadia prin casa. Apoi, primul concurs pe care l-am vazut direct din sala (Buzau – Nationale 2009). Si poate cel mai drag moment – vizita la Deva.“

Foarte multe amintiri are si Tatiana, care ne-a enumerat o serie de concursuri reprezentative pentru istoria gimnasticii romanesti. Olimpiada din 1976, Mondialele din 1979 sau Jocurile Olimpice din 1984 sunt doar cateva dintre competitiile de care Tatiana isi aminteste cu drag. I-a fost destul de greu sa aleaga o singura amintire, dar pana la urma s-a decis: este foarte greu de ales, dar ceea ce mi-a venit prima data in minte a fost Mondialul din 1987 cu performanta Aureliei si a echipei, dar si momentul 1992 cu Milo. Fiecare moment a fost cu adevarat special.”

Ce poate fi mai frumos decat sa afli ca gimnastica romaneasca este apreciata cu adevarat in toate colturile lumii? Acesta este si cazul Serenei, care este una dintre cele mai devotate sustinatoare ale gimnasticii romanesti. Ea ne-a spus: “de fiecare data cand aud imnul Romaniei (desi nu este imnul tarii mele), ma napadesc amintirile, am emotii si ma simt mandra. Fiecare moment, indiferent ca e vorba de o victorie sau de o infrangere, reprezinta o amintire pe care o adaug celorlalte. Momentul meu preferat este atunci cand Andreea Raducan sta pe umerii lui Bellu dupa victoria olimpica de la individual compus, din 2000.”

Gimnastica artistica din Romania ne-a oferit tuturor iubitorilor acestui sport, indiferent de varsta sau de nationalitate, cel putin un moment frumos de care sa ne amintim intotdeauna cu deosebita placere. Cu siguranta lucrurile nu se opresc aici. Gimnastica romaneasca a avut un trecut, are un prezent si mai mult ca sigur va avea un viitor de succes.

Nu puteam sa incheiem acest articol fara sa va impartasim si noi, echipa Fangymnastics, amintirile frumoase pe care le avem cu gimnastica.

Ioana (ioanavol): Eu imi amintesc concursurile de gimnastica inca de pe vremea Danielei Silivas, iar exercitiile ei perfecte si notele de 10 vor constitui mereu amintiri speciale pentru mine. Dar daca ar fi sa aleg cel mai special moment, as alege de fapt doua, din motive diferite, desi ambele extrem de valoroase pentru gimnastica romaneasca. Primul ar fi podiumul in intregime romanesc de la Sydney – un moment de o intensitate emotionala maxima pentru mine si pentru foarte multa lume din cate vad si din celelalte pareri. Cel de-al doilea am avut sansa sa-l traiesc la fata locului, in Amsterdam, la Europenele din 2004: barna perfecta a Catalinei Ponor executata la cativa metri in fata mea impreuna cu succesul extraordinar al micutei, pe atunci, Steliana Nistor … (ok, am trisat sunt de fapt trei momente, imi este foarte greu sa-l aleg pe “cel mai si cel mai”:P)

Cristina (Crisloregym): Pentru mine, gimnastica a inceput, paradoxal, cu ultimul zece al gimnasticii olimpice – solul lui Milo, Barcelona, 1992. Iar finalul regal, cel putin pana in momentul de fata, este detinut de prima medalie mondiala de aur cucerita dupa 9 ani de gust de argint si de bronz – Ana Porgras, Ahoy Arena (Rotterdam), 2010. Nu as putea alege acum intre cele doua, pentru ca primul mi-a sadit in suflet “microbul” ce m-a adus in cadrul galeriei care a trait cu atat de multa intensitate momentul aurului Anei. Intre cele doua momente se afla un izvor continuu de momente la fel sau poate chiar mai bogate.

Mihai: Pasiunea mea pentru gimnastica a inceput odata cu Lavinia Milosovici si ultima nota de 10 din istoria gimnasticii feminine. Am foarte multe amintiri frumoase cu acest sport si imi este destul de greu sa aleg doar un anume moment. Insa ma regasesc aproape in toate cele expuse in acest articol si ma bucur ca gimnastica romaneasca ne ofera astfel de amintiri. Cu toate astea cred ca cele mai frumoase momente le-am trait la Mondialele de anul trecut, cand am putut sa urmaresc pentru prima data o competitie de mare anvergura, de la fata locului. Iar toata experienta a fost incununata cu ascultarea imnului Romaniei pentru victoria Anei Porgras de la barna. Cred ca imi voi aminti intotdeauna acel moment!