[Leapsa primita de la Oana Kovacs]

Sportul poate imbraca multe forme si poate fi prezentat atat din perspectiva unui practicant, ca si din cea a fanului, a supoterului, sau a celui care-l urmareste din pura pasiune. Fara indoiala, in acest articol cand voi spune sport, ma vor referi la gimnastica. Este de la sine inteles motivul! Nu am practicat niciodata sportul meu preferat (si ce rau imi pare acum), dar de la varsta de 5 ani sunt fan si nu am pierdut aproape nicio competitie importanta. In timp am incercat sa-mi dezvolt pasiunea si sa inteleg mai bine ce inseamna gimnastica. Nu mica mi-a fost mirarea cand mi-am dat seama ca ceea ce vedem la TV, la un concurs, reprezinta doar 1% din tot ceea ce reprezinta acest fenomen sportiv. Da, pentru mine e un fenomen si il consider un sport extrem de greu, care impune foarte multe sacrificii, dar si riscuri.

In ultimii ani am trecut la un alt nivel cu gimnastica si am inceput sa ma implic, asa cum pot, si in promovarea acestui sport, a gimnastilor si nu in ultimul rand a antrenorilor. Participarea, in calitate de spectator, la Nationalele din 2008, la primul concurs live, a fost, este si va fi unul dintre cele mai frumoase momente. Au urmat multe alte competitii nationale, apogeul fiind reprezentat de Mondialele de la Rotterdam, la care am mers anul trecut si unde am experimentat emotia ascultarii imnului national al Romaniei pentru succesul obtinut de campioana noastra, Ana Porgras.

In concluzie: ce inseamna gimnastica pentru mine? Simplu si la obiect - o pasiune!

Leapsa merge mai departe spre Alex!

Related posts:

  1. Jurnalul lui Beatrice - “M-a maturizat gimnastica, m-a ajutat sa vad lucrurile altfel…”
  2. Lotul masculin in plina pregatire pentru mondiale
  3. Cupa Mondiala de la Paris: 5 locuri in finale pentru gimnastii nostri
  4. Calificari cu emotii pentru echipa masculina