Centralizare vs. descentralizare

Image Hosted by PicturePush - Photo Sharing

A aparut in ultima vreme, atat printre fani cat si printre unii specialisti, ipoteza unei posibile descentralizari a lotului national feminin de gimnastica. O ipoteza care da nastere unor diverse opinii, atat pro, cat si contra.

Din punctul meu de vedere, insa, descentralizarea lotului national de gimnastica feminina nu ar putea aduce nimic bun gimnasticii romanesti; din contra, i-ar putea dauna. Iata si argumentele ce imi sustin opinia.

In primul rand, nu cred ca Romania anilor 2008-2020 ar putea oferi posibilitatea producerii unui astfel de fenomen… O cerinta deosebit de importanta pentru ca o eventuala descentralizare sa aiba succes ar fi existenta/infiintarea unor cluburi competitive in intreaga tara (sau macar in marile orase). Or, in Romania, diverse cluburi de gimnastica se inchid, in loc sa se deschida unele noi. De exemplu, cele doua cluburi din Onesti au fuzionat si duc o ampla campanie de atragere a copiilor catre gimnastica. Clubul din Baia Mare de gimnastica feminina s-a desfiintat acum cativa ani. Aruncand o privire pe lista cu sportivele nominalizate la cluburi ca lot de perspectiva (publicata pe site-ul Federatiei Romane de Gimnastica), putem observa ca situatia nu este tocmai placuta, impartirea sportivelor pe orase fiind astfel: Bacau (1), Barlad (1), Bucuresti (10), Constanta (10), Deva (2), Focsani (1), Onesti (1), Ploiesti (3), Sibiu (2), Timisoara (2). Fireste, acestor sportive li se adauga junioarele din cele doua loturi nationale (Deva si Onesti), senioarele, precum si micutele gimnaste care urmeaza sa intre in lista de perspectiva in viitorul apropiat. Cu toate acestea, exista cluburi care au un numar de sportive ce nu depaseste 20 (ca total al categoriilor copii si juniori).

In aceste conditii, descentralizarea ar reprezenta un proces inutil, daca nu chiar distructiv, avand un numar atat de redus de cluburi si, mai ales, un numar atat de redus de gimnaste. Nu imi imaginez cum senioare de mare valoare sau cu un potential enorm, cum ar fi Steliana Nistor, Gabriela Dragoi, Anamaria Tamirjan, reprezentante unice ale cluburilor de la care provin la categoria senioarelor, ar putea sa se antreneze la respectivul club. Imaginati-vi-le efectuand doua antrenamente pe zi, in timp ce colegele lor mai mici, junioare sau chiar copii, se antreneaza 4 ore pe zi…ar fi dezolant si fara absolut nicio motivatie, afectandu-le rezultatele la competitiile internationale.

In plus, unele cluburi simt lipsa acuta de antrenori, motiv pentru care sportivele devin din ce in ce mai slab pregatite. Este nevoie acuta de antrenori la toate cluburile (generatia veche de antrenori va iesi la pensie, iar cei tineri sunt tot mai putini, majoritatea alegand drumul catre ale tari cu un sistem sportiv si cu unul financiar mai bine dezvoltate), o nevoie pe care Romania nu o poate suplini…antrenorii plecati de ani buni nu se vor intoarce in tara, oricat de mare ar fi motivatia financiara, intrucat si-au construit deja o viata in strainatate (Nelu Pop, Adrian Goreac etc.), iar cei plecati recent au nevoie de o motivatie materiala suficient de buna (de exemplu Lucian Boboc, care face minuni cu gimnastele din Guatemala…probabil ca acele micute vor in curand marile rivale ale fetelor noastre, luand in considerare performantele frumoase pe care le-au avut la Nationalele de Gimnastica din iunie anul curent).

De asemenea, numarul mic de cluburi nu ar face diferenta intre a trimite un copil din orice colt al tarii la Deva sau Onesti de la o anumita varsta si a trimite un copil de la Cluj la Deva, de la Arad la Timisoara si asa mai departe…practic, copiii care se nasc intr-un oras cu un club de gimnastica sunt oricum dati la gimnastica, cei care nu au acest noroc sunt indrumati catre alte sporturi sau pleaca de acasa de la 7-8 ani…O descentralizare imediata nu ar presupune deloc infiintarea de cluburi noi (lipsa de resurse financiare, materiale, umane), astfel incat situatia copiilor din orasele in care nu exista cluburi de gimnastica ar ramane neschimbata pentru o buna perioada de timp.

Pe de alta parte, nu pot nega ca un sistem descentralizat nu are si o latura benefica, cea a concurentei dintre gimnaste pentru a prinde un loc in echipa nationala participanta la diverse competitii. Aceasta concurenta ar fi posibila, insa, in conditiile unui numar de minim 20 de senioare sanatoase, ceeea ce nu este, insa, si cazul Romaniei. Sa ne amintim ca de cativa ani incoace, loturile reprezentante ale tarii noastre la competitii sunt numite dintr-un numar atat de redus de gimnaste santoase, incat s-a riscat, chiar, in cativa ani (2002, 2006), neformarea unei echipe competitive sau care sa contina numarul minim de gimnaste prevazut de reglementarile Federatiei Internationale de Gimnastica…Dar aceasta concurenta poate da nastere rivalitatii dintre cluburi pentru un posibil loc in echipa, rivalitate in care este posibil ca banul sau puterea unor oficiali sa primeze fata de talentul, munca si excelenta unor gimnaste, asa cum a fost cazul Olandei in acest an.

In plus, exemple de cel putin trei tari cu un sistem descentralizat care sa fi avut rezultate constante (si nu sporadice) se gasesc greu. Anglia, Australia, Olanda, Italia au avut rezultate un an, poate doi, dupa care au decazut in modest. Singurul exemplu viabil este America, tara in care, totusi, sistemul descentralizat total nu a avut succes decat la competitiile desfasurate pe propriul teritoriu, pana in momentul in care, dupa Jocurile Olimpice de la Sydney, sotii Karolyi au impus un sistem semi-centralizat ce presupune intalnirea gimnastelor din lotul national o data la cateva saptamani la ferma celor doi antrenori de origine romana. Totusi, si aceasta solutie are dezavantajele ei, intrucat cred ca este mult mai solicitant sa traiesti o saptamana pe luna pe drumuri si intr-un loc strain (intr-un an olimpic) si sa te mai si pregatesti asa cum iti doresti si la nivel inalt decat sa beneficiezi de avantajul sistemului centralizat romanesc, in care acea camera de camin de la Deva inseamna „acasa”. Culmea, daca Romania ar avea macar zece din antrenorii din America sau macar 50% din conditiile de la cluburile americane, romancele le-ar invinge din nou, fara drept de apel, pe americance…Si, totusi, in sistemul american, semicentralizat, motivatia gimnastelor este maxima in concursurile individuale, dar spiritul de echipa nu poate fi comparat cu spiritul cultivat in familia de la Deva).

Din punct de vedere statistic, rezultatele competitiei de la Beijing sunt clare: in primele patru state clasate in urma desfasurarii competitiei feminine pe echipe, in trei dintre acestea gimnastele se pregatesc centralizat, iar in cealalta (SUA) semi-centralizat.

De altfel, sistemul descentralizat de pregatire a existat si in Romania, tara noastra avand rezultate modeste la gimnastica, pana cand, in 1978, s-a reusit centralizarea prin infiintarea lotului olimpic la Deva, iar rezultatele nu au intarziat deloc sa apara…Echipa Liceului cu Program Sportiv de la Onesti, antrenata de sotii Karolyi, a demonstrat ca centralizarea poate fi o solutie, impunandu-se rapid la nivel national inca din anul 1970 (inclusiv pe podiumurile individuale), astfel incat 80% din echipa nationala la competitiile internationale (inclusiv cea incununata cu succes la Jocurile Olimpice de la Montreal 1976) era formata, de cele mai multe ori, din gimnastele pregatite de cei doi antrenori…Rezultatele au fost si sunt inca deosebite la nivel international, gimnastica fiind unul dintre putinele domenii in care tari ca Rusia, China, Franta, SUA, Germania si-au plecat constant capul in fata imnului Romaniei.

Asadar, fie din conservatorism sau nu, cred ca ideea unei posibile descentralizari este de acceptat doar in conditiile in care se doreste ca in cativa ani sa nu mai avem nici macar Federatie de Gimnastica, din lipsa unor sportivi valorosi si a unor obiective pe care aceasta sa le coordoneze. 

Voi ce credeti? Este posibila sau nu descentralizarea pregatirii in gimnastica feminina din Romania?

(*Fotografie: Grup statuar din bronz, dedicat gimnasticii romanesti, realizat de sculptorul Jeremia Grigorescu, amplasat in fata salii de gimnastica “Nadia Comaneci” din Onesti. Multumiri pentru fotografie prietenei mele, Alice)

Crisloregym

4 Responses to Centralizare vs. descentralizare

  1. Mihai Cinpoeru says:

    Eu cred ca din punct de vedere al performantelor, o descentralizare nu ar fi benefica.

    Fetele formeaza la Deva un grup unit, se ajuta si se antreneaza la nivel apropiat.
    La un club unde este de exemplu doar o senioara nivelul de antrenament scade, pentru ca acel club nu isi poate permite sa ii programeze antrenamente doar ei.
    In plus, intre gimnaste se poate crea si o “competitie” pozitiva, invata unele de la altele, isi doresc fiecare sa fie mai bune, se obisnuiesc cu antrenorii, etc. .

    Totusi, gandindu-ne ca acele fete stau de la varste fragede departe de parinti, prieteni, casa, trebuie sa le acordam macar respectul nostru total, pentru ca ce fac ele este incredibil.

    Felicitari, fetelor!

  2. Mia says:

    Ai spus in articol tot ce era de spus;fara indoiala,in acest moment(si multi ani de-acum incolo),in gimnastica romaneasca descentralizarea nu e o solutie.

    Evident,singurul beneficiu ar putea fi,pentru gimnastele care locuiesc intr-o localitate cu club tare de gimnastica,viata “normala” in familiile lor,dar ce ne facem cu cele de la tara,ele oricum trebuie sa plece de-acasa,asa cum pleaca orice copil la liceu si facultate?!Si de unde scoatem acele cluburi,cu dotari,antrenori si un numar suficient de mare de sportivi?

    Mai degraba as milita pentru cresterea numarului de antrenori la loturi(am inteles ca sunt destule posturi libere)si pentru pastrarea antrenorilor valorosi la cluburi;stiu ca pentru asta e nevoie de multe resurse,doar niste oameni foarte pasionati ar putea sa faca munca atit de grea fiind atit de prost platiti,eu nu-i pot condamna ca aleg calea mai usoara de-a trai mai bine,ei si familiile lor.

    In ce priveste antrenorii de la lot,iar apare o problema,si anume instrainarea de familiile lor,daca nu traiesc toti in acelasi oras e foarte dificil ca familia sa reziste;probabil sunt antrenori pentru care acesta e motivul de a nu merge la Deva si iar ii inteleg si pe acestia.

    In concluzie,e de mirare ca mai avem rezultate foarte bune cu atit de multi factori potrivnici!Desigur,mi-as dori ca gimnastii nostri,dupa ce intra la facultate,sa poata studia si sa-si continue antrenamentele la cluburile universitatilor lor,avind si viata studenteasca normala la care spera orice tinar,dar din pacate acest lucru nu este posibil.

  3. Tess says:

    Sistemul centralizat asa cum e aplicat la noi poate fi vital cu gimnaste pana la varsta de 18 ani. Centralizarea condamna la retragerea din activitatea sportiva a gimnastelor la varsta majoratului (terminarea liceului), adica – la numai 2-3 ani de seniorat.

    Indiferent ca e centralizare sau dezcentralizare, trebuie investit in infrastructura, in cei implicati direct (antrenori, cadre medicale, etc), trebuie organizate mai multe competitii interne si internationale.

  4. […] speciale pentru noi. Unul dintre primele editoariale de acest gen a fost cel al Cristinei, “Centralizare vs. descentralizare”, in care a punctat avantajele si dezavantajele celor doua sisteme pentru Romania, facand, de […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.