Incepusem acum cateva luni sa scriem despre sperantele Romaniei in gimnastica artistica feminina. Prima parte am dedicat-o Gabrielei Dragoi, datorita surprizei pe care aceasta ne-a facut-o la Jocurile Olimpice de la Beijing, ocupand locul 5 in finala de la barna.

O alta surpriza foarte placuta a fost si medalia europeana de bronz obtinuta anul trecut la sol de catre Anamaria Tamirjan. Din pacate, ghinionul accidentarilor care a urmarit-o apoi a limitat seria surprizelor pe care le-ar fi putut produce la Jocurile Olimpice si la concursurile care au urmat.

Data fiind importanta sa ca al treilea membru al echipei din 2008, din punctul de vedere al valorii, o consideram, inca, pe Ana marea speranta a tarii noastre in competitiile anului 2009, in special in contextul retragerii Stelianei Nistor.

Prima impresie…

Personal, le-am remarcat pe gemenele Tamirjan (Anamaria si Adriana) la Nationale, acum cativa ani, pe vremea cand Catalina Ponor, Alexandra Eremia si Monica Rosu („generatia 2004″) erau pe culmile gloriei. La acea vreme imi imaginam ce interesant ar fi sa le vedem pe cele doua ploiestence concurand impreuna pentru echipa Romaniei la vreun campionat european sau mondial. Si, mai ales, visam sa le vad pe amndoua pe un podium de premiere…Nu eram, totusi, foarte convinsa de valoarea lor…vadeau nesiguranta in executie si prezentau exercitii nu foarte valoroase din punct de vedere tehnic.

Totusi, curiozitatea imi fusese atatata; de-a lungul a trei-patru ani, am fost uimita de fiecare data sa le redescopar ca si componente ale lotului national si ca favoritele mele la barna. Mereu, insa, visul de a le vedea concurand impreuna era spulberat de vreo accidentare. Astfel, la Campionatele Nationale, la Internationalele Romaniei sau la vreo alta competitie internationala, regaseam pe liste doar unul din numele surorilor Tamirjan…ca printr-un joc al destinului, numele Anamaria aparea alternativ cu cel al Adrianei, niciodata vreunul de doua ori consecutiv.

La inceput…

Cele doua surori provin dintr-o familie de constanteni. S-au nascut pe 8 mai 1991 la Constanta, au inceput gimnastica la patru ani la clubul CS Petrolul Ploiesti, unde s-a mutat familia intre timp. Au trecut mai intai, ca aproape orice componenta a lotului olimpic, pe la lotul de junioare de la Onesti, la 12 ani, pentru ca apoi sa ajunga la centrul de pregatire de la Deva.

Competitiile

Conform celor declarate de Ana revistei americane International Gymnast, o accidentare la umar a impiedicat-o sa participe la Europenele pentru Junioare de la Volos, din 2006. Ghinionul avea sa o urmareasca, din pacate, si mai tarziu, astfel incat, pana in 2008, numele Tamirjan a ramas relativ necunoscut printre fanii gimnasticii mondiale.

Dupa ce la Internationalele Romaniei din 2007 o vazusem doar pe Adriana, la Nationale a participat numai Ana, careia norocul parea sa ii surada in acel an, fiind selectionata si in echipa participanta la Campionatele Mondiale de la Stuttgart.

La etapa de Cupa Mondiala de la Moscova Ana, prin rezultatele relativ modeste obtinute (locul 5 la sol, 7 la paralele si 8 la barna) nu prevestea in niciun fel rolul important pe care avea sa-l joace in cadrul echipei un an mai tarziu.

La Nationalele Romaniei din acelasi an, Ana s-a clasat la sol pe locul doi, in urma Sandrei Izbasa. Din pacate,  insa, ghinionul care probabil ca o privase si pe Adriana in acelasi an de o participare la Mondiale avea sa o scoata din joc si pe Ana, care s-a accidentat la genunchi in timpul antrenamentului pe podium la paralele. Astfel, Ana a pierdut sansa unui bronz mondial cu echipa, fiind inlocuita de rezerva Andreea Grigore.

Anul 2008 si Jocurile Olimpice

2008, anul marelui fenomen sportiv mondial, ii aducea Anei statutul de al treilea om de baza al echipei, alaturi de vice-campioanele mondiale Sandra Izbasa si Steliana Nistor. Dupa o serie de concursuri de verificare bi sau tri-laterale, momentul confirmarii Anei Maria Tamirjan a fost la Europenele de la Clermont Ferrand, cand, in ciuda asteptarilor modeste ale cunoscatorilor gimnasticii artistice, ploiesteanca a produs tuturor o surpriza frumoasa, evoluand fara greseala atat in calificari, cat si in finala pe echipe. De asemenea, finala de la sol i-a adus un binemeritat bronz, care o aducea in prim plan pentru finala la acelasi aparat la Beijing.

Din pacate, o accidentare cu sursa necunoscuta a privat-o pe Ana de participarea la Nationalele Romaniei. Mai mult, nu si-a putut desfasura decat la capacitate redusa antrenamentele vreme de cateva saptamani, fapt care i-a afectat in mod vadit perfomanta la Olimpiada. Chiar si asa, Ana a luptat, concurand cu o fisura de femur si ajutand echipa la patru aparate, contribuind decisiv la cucerirea unui bronz meritat. Surpriza a venit la sarituri, aparat relativ slab pentru echipa noastra, unde Ana a prezentat, pentru prima data in cariera sa, un Yourcenko cu doua intoarceri.

Anul 2009

Dupa ce debutase cu dreptul in 2009, refacandu-se dupa acea fisura de femur, Ana a intrat in sala dorindu-si afirmarea pe plan mondial atat pentru ea, cat si pentru sora ei, nevoita sa renunte la activitatea de performanta chiar in anul olimpic, din cauza unor probleme la spate. Acum Adriana poate doar sa o urmareasca si s-o incurajeze din tribune pe sora ei, iar declaratia plina de emotie acordata anul trecut de catre Ana Prosportului spune totul despre ambitia si puterea de lupta a acestei gimnaste minunate.

Deocamdata insa speranta si ambitia nu s-au dovedit a fi suficiente pentru ajunge unde Ana isi doreste (si merita cu prisosinta). Avand din nou unele probleme de sanatate, ea nu a putut participa la Cupa Americii din februarie, in ciuda inscrierii sale prealabile.

Dupa un concurs de verificare la Jesolo, saptamana trecuta, in care a fost evidenta lipsa de antrenament din ultimele luni, Ana se indreapta insa cu mari sperante catre o competitie de individual compus la Europenele de la Milano. Isi doreste un rezultat cat mai bun…pentru ea si pentru Adriana…dupa cum insasi declara: „Ceea ce i s-a intamplat surorii mele nu m-a descurajat, dimpotriva, trebuie sa fiu tare si sa lupt pentru amandoua. Trebuie sa obtin rezultate cat mai bune ca sa o ajut si pe ea si sa o fac mandra de mine. Mi-e dor de discutiile noastre, de munca impreuna…”(Prosport)

Noi ii dorim mult succes in acest an competitional. Speram ca, in sfarsit, va avea si un dram de noroc si se va putea afirma la potential maxim. Am fost si voi fi mereu alaturi de surorile Tamirjan si, de fiecare data cand am placerea de a o vedea pe Ana concurand, imi amintesc cum, acum cativa ani, cele doua fetite imi atrageau atentia prin eleganta, placerea de a lucra, agresivitate fata de barna, candoare si fragilitate la sol…

Succes, Ana!! Si prin tine, succes, Adriana!!! A sosit momentul medaliilor!!!

Crisloregym